Masterpiece of

tres doux

There are many variations of passages of Lorem
Ipsum available, but the majority.

Rawmanian

SISTEMUL IMUNITAR SI SISTEMUL LIMFATIC

Sistemul limfatic Corpul fizic este un oraş de sine stătător. Sistemele limfatic şi imunitar acţionează asemenea forţei poliţieneşti şi departamentului de salubritate, reunite într-o singură structură. Sistemul limfatic colectează gunoiul din fiecare casă (celulă) a oraşului; fireşte, gunoiul este diferit, în funcţie de „stilul de viaţă” al fiecărei case / celule. Sistemul limfatic, în colaborare cu celulele imunitare, are sarcina de a proteja şi menţine organismul curat. Numeroase alimente, pe care oamenii le consumă zilnic, supraîncarcă şi colmatează sistemul limfatic. Răcelile, gripa, alergiile, inflamaţiile sinusurilor, bronşita, afecţiunile pulmonare – printre care se numără pneumonia şi astmul (care antrenează funcţionarea deficitară a glandelor suprarenale) – împreună cu oreionul, tumorile, abcesele, limfoamele, erupţiile cutanate, mătreaţa etc., nu sunt altceva decât manifestări ale unei stări de supraîncărcare şi de inflamare a sistemului limfatic. Toate produsele lactate (pasteurizate sau în stare brută), carbohidraţii rafinaţi (zaharurile complexe), alimente iritante (ardei iute, cola etc.), substanţele chimice toxice, proteinele străine (carne etc.) provoacă reacţia mucoasei la nivel limfatic, adică producţia excesivă de mucozităţi. Mai mult decât atât, aceste substanţe pot fi nocive pentru celule, în special pentru că încurajează invaziile paraziţilor. Sarcina sistemului limfatic este de a împiedica atacurile „teroriste” venite din ţesuturile organismului. Cu toate acestea, o dată ce organismul este bombardat de aceste mucozităţi provenind din sistemul limfatic, mucozităţile în sine încep să devină o problemă. Ele pot bloca buna funcţionare a celulelor, provocând hipoactivitatea organului sau glandei respective.

Revenim, subliniind faptul că acest tip de răspuns se poate constata în urma reacţiei organismului la produse lactate. Proteinele pe care le conţin acestea sunt atât de abrazive, concentrate şi nocive pentru noi, încât ingerarea lor duce la producţii excesive de mucus. Se declanşează o reacţie în lanţ atât de intensă, încât puteţi constata singuri cum se acumulează mucusul în cavităţile sinusale, în gât şi în plămâni. Acest fapt duce la pierderea mirosului, a gustului şi a auzului, şi împiedică respiraţia. De asemenea, duce la inflamarea glandei tiroide, afectând în cele din urmă întregul organism, în diverse moduri. Este o ironie că noi consumăm lapte pentru aportul său de calciu, când, în realitate, printre efectele pe care le produce se numără şi incapacitatea corpului de a utiliza calciul. Din punct de vedere spiritual, sistemul vascular şi sistemul limfatic sunt o reflectare a spiritului. Ele contribuie la dezvoltarea individului şi îl hrănesc, dar îl şi curăţă şi îl educă. Dacă sistemul vascular şi limfatic se „gripează” sau stagnează, atunci tu însuţi te blochezi şi stagnezi. În acest moment se instalează boala şi poate surveni moartea. Curăţaţi şi deschideţi toate căile de acces din propriul organism şi permiteţi spiritului (sânge şi limfă) să circule liber şi fără constrângeri. Acest simplu fapt vă va aduce o stare de bine inimaginabilă.

SISTEMUL IMUNITAR Sistemul imunitar reprezintă forţele poliţieneşti din organism. El apără organismul de invadatori (paraziţi) şi de toxine. În lipsa sistemului imunitar, omul nu ar putea trăi pe această planetă. (Vă aduceţi aminte de „băiatul care trăia sub un clopot de sticlă” fiindcă se născuse fără sistem imunitar?) Două tipuri de sistem imunitar Există două tipuri de sistem imunitar. Este vorba de sistemul imunitar extracelular şi de sistemul imunitar intracelular. SISTEMUL IMUNITAR EXTRACELULAR – imunitatea extracelulară protejează organele, glandele şi ţesuturile interne. Ea protejează condiţiile imunitare care se formează în exteriorul unei celule. Acest tip de imunitate a primit numeroase denumiri, printre altele, imunitate „de adaptare”, „înnăscută”, „umorală” sau „prin medierea anticorpilor”. Totuşi, ca mecanism, toate aceste denumiri reprezintă acelaşi tip de imunitate. Mai simplu spus, imunitatea extracelulară începe o dată cu conceperea embrionului, când memoria sa este transmisă prin codul genetic de la părinţi către făt, pentru a forma tiparele imunitare ale copilului. Acest tip de imunitate este într-adevăr de adaptare, deoarece înseamnă că sistemul dumneavoastră imunitar are o memorie şi capacitatea proprie de gândire, aşa cum aveţi şi dumneavoastră înşivă. Poate înţelege, memora şi furniza zilnic sistemele de apărare împotriva invadatorilor şi a toxinelor, dând astfel naştere imunităţii. Se „antrenează” pentru a fi gata atunci când organismul este supus unei noi invazii. Aşa se manifestă ceea ce numesc eu frumuseţea.

SISTEMUL IMUNITAR INTRACELULAR – imunitatea intracelulară se manifestă în interiorul celulei. Se numeşte „imunitate mediată de celulă”. Acest tip de imunitate presupune reacţia celulelor T la substanţele chimice eliberate chiar de celulă. Reacţia imunitară a celulei Fiecare dintre aceste două sisteme de apărare (extracelulară şi intracelulară) oferă un tip de reacţie specific.

REACŢIE EXTRACELULARĂ – reacţia imunitară cu anticorpi (umorală) constă din limfocite B plasmatice, care sunt produse ca răspuns la antigeni distrugători, prin formarea ulterioară a anticorpilor. Acest tip de răspuns creează în general imunitate faţă de un anumit tip de antigen şi este considerat a fi o reacţie extracelulară. REACŢIE INTRACELULARĂ – reacţia imunitară mediată de celulă (reacţia celulei) înseamnă producerea celulelor T de către timus, ca răspuns la acţiunea antigenilor străini care trebuie îndepărtaţi. Aceasta este o reacţie imunitară intracelulară. Sistemul imunitar al organismului va reacţiona într-unul din cele două moduri, în funcţie de condiţiile prezentate anterior. Prima sau reacţia (răspunsul) primară este reacţia iniţială a celulei la atacul unui invadator. Este vorba de o reacţie lentă, dar minuţioasă, în cadrul căreia se formează anticorpii limfocitelor B şi T, cu scopul de a se ataşa la agenţii patogeni externi care invadează organismul sau în plină expansiune (microorganisme). Cea de-a doua reacţie, reacţia (răspunsul) secundară, este o reacţie imediată a celulelor care beneficiază de memorie B şi T, care au mai purtat şi alte bătălii cu acest antigen sau agent patogen specific. În acest moment, celulele identifică şi distrug invadatorii cunoscuţi, fiindcă sunt familiarizate cu ei şi ştiu cum pot fi combătuţi. Ambele tipuri de reacţie sunt destinate neutralizării şi eliminării celulelor distructive sau agenţilor patogeni (toxine şi paraziţi). Acţiunea lor este determinată de necesitatea apariţiei fie a unei reacţii imunitare nespecifice, fie a unei reacţii imunitare specifice. • Reacţia imunitară nespecifică – (inflamaţia) reacţia unor ţesuturi sau celule la un traumatism provenind din orice sursă. Printre aceste surse se numără produşii chimici, traumele, organismele invadatoare etc. • Reacţia imunitară specifică – reacţie mult mai puternică, producându-se când inflamaţia nu este prea mare sau dacă celula nu poate face faţă la traumatism sau invazie. Acest tip de reacţie intră direct în sarcina şi sub controlul celulelor B şi T. Conchizând, sistemul imunitar al organismului uman se debarasează de invadatorii nepoftiţi, pe două căi, prin fagocitoză şi prin inflamaţie. Inflamaţia poate fi locală (la nivel celular) sau de sistem (generalizată).

DR ROBERT MORSE

Post a Comment